Pagini in lucru

In absolut toate art jurnalele exista pagini neterminate, aflate mereu in lucru. Multi artisti aleg sa inceapa o pagina cu o idee in minte pentru a reveni mai tarziu la acea pagina cu o cu totul alta viziune in minte. Face parte din procesul de creatie, mi s-a intamplat si mie de atatea ori. Cred ca asta e o parte integranta din dezvoltarea ca artist si ca persoana: te intoci si mai adaugi un element sau scoti altul din pagina pana cand simti ca aia e pagina terminata.

Ce stiu sigur e ca fata din fundal a fost prima care a “aparut” pe pagina. Apoi am desenat fata mai mica din prim plan si ulterior pisica. Ce aveau de-a face unele cu celelalte nici nu are importanta, pentru ca mi-a placut cum se vad desenele suprapuse. Aduc cumva cu acele caiete de schite atat de pline de inspiratie. Am vurt initial sa fac o silueta pentru fata din fundal, dar cum nu a iesit tocmai ce vroiam eu….gesso peste si de la capat. Am pastrat insa fata, peste care am trecut usor cu degetele pentru a impinge creioanul si a crea efectul de “fantoma”. Mi-a placut atat de mult incat nu am vrut sa sterg, desi as fi putut.

Apoi a doua fata s-a nascut. Am lucrat doar cu creioane acuarela, iar cu acrilic bej, pentru fata si torsul fetei. Imi place fata ei foarte mult: pare usor ‘mazgalita’, bruta, neslefuita. Apoi nu stiu de ce mi-a venit sa desenez si o pisica. Evident, proportiile nu s-au pastrat si pisica mea a ajuns sa fie chiar mai inalta decat fata din prim plan. Mi se pare ca are un farmec aparte asa, nerespectarea asta voita a proportiilor. Pisica a fost desenata si pictata in creioane acuarela de la KOH-I-NOOR si nimic altceva. Imi place cum se vede movul si cum i-au iesit fata si ochii.

Bineinteles, atat fata cat si pisica pot fi imbunatatite, dar deoacamdata am ales sa le las asa. Voi ce parere aveti?

Si pentru ca sarbatoarea Craciunului este foate aproape, vreau sa va urez tuturor un Craciun fericit si sper ca poate acum reusiti cumva sa va faceti putin timp si pentru pasiunile voastre! Timpul trece, si sufletele voastre au si ele nevoie de hrana! 😉

Pe curand,
Cristina